Povestea unui omuleț de clasa a IV-a este o carte pentru copii, teoretic. Practic, am citit-o pe nerăsuflate la onorabila vârstă de 23 de ani. 😀 Are in jur de 140 de pagini si a aparut la noi la Editura Arthur. Este scrisă de Judy Blume, cunoscută pentru premiile câștigate.
Actiunea este povestita din perspectiva lui Peter, un băiețel. Acesta are o mare problema: fratele sau mai mic, Colțunaş. Ca orice frate mai mic care se respecta, acesta ii strica lucrurile lui Peter, ii intra in camera si isi baga nasul peste tot. Dacă ați avut frați mai mici atunci știți senzația. Eu o știu din plin. 😀
Câteva informații:
La o petrecere, Peter castiga o broscuța testoasa pe care o numeste Picurici.
Peter este trist pentru ca toata atentia se indreapta catre fratele mai mic.
O scena care mi-a placut este cea in care Coltunas refuza sa mai mănânce. Mama ii cere lui Peter sa stea in cap fiindca acest lucru il face sa rada pe fratele mai mic. Cand deschidea gura, mama ii baga lingura cu mancare. Peter crede ca daca el însuși s-ar opri din mancat, parintii lui probabil nici nu ar observa.
Problema este rezolvata atunci cand intervine tatal si ii spune lui Coltunas ca ori mananca ori va purta mancarea si ii toarna castronul cu cereale in cap.
O alta scena este cea in care Peter are un proiect de grup la scoala. Pentru ca este singurul care are propriul dormitor, decid ca intalnirile sa aiba loc la el. Dupa doua saptamani de studiu si timp in care a lucrat la un afis de prezentare impreuna cu un coleg, inevitabilul se produce. Coltunas intra in lipsa lui in camera si găsește afisul pe care il coloreaza și îl distruge.
Cand il gaseste Peter, incepe sa planga si sa spuna ca isi urăște fratele mai mic.
Punctul culminant este atins in momentul cand Colțunaş o inghite pe Picurici, broscuta țestoasă. Ajunge la spital, unde o elimina. Peter inca spera sa fie salvata si Picurici.
ani
Cand se intoarce de la spital, Coltunas este asteptat cu cadouri. Peter primește un cățel si ii spune lui Colțunaş ca acesta va creste mare si nu-l va putea inghiti. 😀
Povestea unui omulet de clasa a IV-a este o carte plina de umor si intamplari neașteptate.
Cred că este o gură de aer în lumea adulților, iar dacă aveți copilași cu siguranță o vor adora.
Voi mai citiți literatură pentru copii?
XOXO
Este interesanta cartea, ar trebui citita de catre cat mai multi parinti, astfel poate vom intelege cu totii ce simte copilul cel mare cand bebelusul apare in familia lui. Am incercat si sper ca am si reusit sa o fac pe fiimea cea mare sa inteleaga ca nu va fi data la o parte o data cu sosirea piticutei.
Sper sa reusesti. Eu am fost copilul mai mare si pot spune ca si acum simt anumite diferente intre mine si fratele meu mai mic. 😀
Eu ador cartile pentru copii…desi am 28 de ani! Inca mai citesc povesti inainte de culcare 🙂
Sunt binevenite si povestile. Important e sa ne duca cu gandul in alta lume. 😀
O carte ce imi aminteste cu bucurie de copilarie, momentele din gimnaziu si de desenele animate. N-am mai citit de mult lecturi de acest gen, deoarece am fost prinsa cu examenele si mai mult ca sigur am avut de citit.
Totusi multumesc, voi tine minte aceasta carte.
Se citește super usor si m-a relaxat total. Sper sa o citesti! Xoxo