Am citit cartea 20 de ani în Siberia de ceva vreme, dar nu m-am grăbit să scriu un articol dedicat ei pentru că este o carte cu un impact emoțional foarte mare.

Am simțit nevoia să treacă un timp să o diger. Totodată, simt că încercând să îi fac o recenzie este posibil să nu o descriu așa cum ar merita.

„Prin câte poate trece o fiinţă ominiască fără să-şi dea siama… Eu m-am născut în anu 1904, în satul Mahala, judeţul Cernăuţi”

Așa îşi începe Aniţa Nandriş-Cudla amintirile din viaţă adunate într-un manuscris halucinant de 360 de pagini despre lagărul sovietic.

Scriitorul Ștefan J.Fay declara că „…20 de ani în Siberia – o aşez printre cele mai fantastice cărţi care s-au scris în ţara noastră. În faţa ei multe cărţi, mulţi scriitori şi mulţi eroi literari pălesc.”

Anița este o femeie care are doar trei clase primare, dar a reușit să povestească în manuscrisul său într-un fel care nu îți dă voie să lași cartea din mână. Are un stil simplu de a povesti tot ce a pătimit în Siberia. De la prima pagină, imaginile încep să curgă în minte, pas cu pas, în timp ce treci prin diferite senzații.

Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie aşezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine.“ (Monica Lovinescu)

Despre ce este vorba în 20 de ani în Siberia?

Anița, o țărancă din Bucovina de 36 de ani, este ridicată din propria casă de trupele sovietice, împreună cu cei 3 copii, în anul 1941. Fiind separată de soț și de mamă este deportată în străfundul Siberiei, dincolo de Cercul Polar. Îndură foamea, frigul, condițiile infernale de muncă și bolile, totul pentru a-și apăra copiii.

„Am avut noroc cu băieţii şi-au dat mare stăruinţă, s-au luptat şi ni-am salvat viaţa, căci din câtă lume au dus acolo în vara anului 1942, până în primăvara anului 1943, nu au rămas poate nici a treia parte, toţi au murit de foame şi de năcaz. Toate amănuntele nu mai poţi să le scrii.”

Rămâne în Siberia 20 de ani, timp în care luptă pentru supraviețuirea copiilor săi. Renunță la propria mâncare în favoarea copiilor și învață să facă haine din blana câinilor. Merge zeci de kilometri prin taiga în căutarea unor fructe pentru a-și salva copiii de scorbut, intră de două ori în comă și își revine. Lucrează la minus 40 de grade învelită doar de o haină de piele de ren.

După 20 de ani, reușește să își dovedească nevinovăția și pleacă din lagăr către Bucovina. Ajunge acasă, în patul ei, unde va scrie cele pătimite și va muri liniștită.

La finalul cărții, editorii au pus și câteva imagini din manuscrisul Aniței, unde poți vedea exact cum a scris. Acest detaliu mi s-a părut fascinant.

O pagină din manuscrisul Aniței

Mi se pare fantastic că cei care s-au ocupat cu redactarea cărții au decis să păstreze cât mai mult din limbajul Aniței, astfel încât autenticitatea limbajului să rămână vie.

Unde găsim 20 de ani în Siberia?

Cartea este apărută la editura Humanitas, dar am preferat să o comand de pe elefant, unde am gasit-o la cel mai bun preț, aproximativ 25 Ron.

Am văzut-o și prin librării, dar la preț dublu.

Pentru a vă face o idee mai clară despre carte, vă invit să citiți câteva pagini puse la dispoziție de siteul Humanitas:

Citește câteva pagini…

Pentru că povestea pare un scenariu de film, regizorul Sorin Misiriantu produce din 2015 un spectacol insipirat de această carte. Amalia Ciolan, în rolul Aniței, interpretează un intens monolog dramatic. Nu am ajuns până acum, dar mi-ar plăcea tare mult.

20 de ani in Siberia, preluat de pe Mystage Ticketing

Pentru mine, Anița este un exemplu de curaj, de demnitate și de ambiție. Consider că ar trebui introdusă în programa școlară de liceu. Anița este un personaj demn de studiat, mai ales pentru că a fost real.

Dacă sunteți atrași de povești reale despre trecut, scrise de oameni simpli, trebuie să citiți 20 de ani în Siberia. Pe mine mă atrag, așa că mi-am mai comandat câteva cărți despre poveștile din lagăre.

Pe tine te atrag astfel de istorisiri sau preferi alt gen de cărți?

XOXO,